Hard Diskul - Generalităţi
Hardiscul ("hard disk" - disc dur - HDD) este componenta pe care sînt stocate datele cu care lucreaza calculatorul, incepind cu sistemul de operare și terminind cu fisierele instalate de programe sau create de noi. El reprezintă deci memoria durabila ("nevolatila") a calculatorului, pentru că datele sînt pastrate și după intreruperea alimentarii cu curent electric.
HDD este format de obicei din mai multe discuri de aluminiu (numite platane) suprapuse pe același ax și acoperite cu oxid de fier. La mică distanta de suprafața discurilor se misca niște brate metalice ale caror capete magnetizeaza portiuni din discuri, în acest fel fiind "scrise" și "citite" datele. HDD este una din putinele piese dintr-un calculator care are și o componenta mecanica (un motor care invirte discurile și misca bratele metalice) dar asta nu inseamna că nu este de obicei o piesă foarte fiabila, capabila să funcționeze multi ani fără a cauza pierderea datelor stocate.
HDD este format de obicei din mai multe discuri de aluminiu (numite platane) suprapuse pe același ax și acoperite cu oxid de fier. La mică distanta de suprafața discurilor se misca niște brate metalice ale caror capete magnetizeaza portiuni din discuri, în acest fel fiind "scrise" și "citite" datele. HDD este una din putinele piese dintr-un calculator care are și o componenta mecanica (un motor care invirte discurile și misca bratele metalice) dar asta nu inseamna că nu este de obicei o piesă foarte fiabila, capabila să funcționeze multi ani fără a cauza pierderea datelor stocate.
Un HDD este caracterizat de capacitatea de stocare de date masurata în Giga Bytes (GB) și de viteza de rotatie a platanelor (5.400, 7.200 sau 10.000 de rotatii pe minut). Cu cît platanele se rotesc mai repede cu atît citirea și scrierea datelor este mai rapidă, deci și calculatorul este mai rapid. Capacitatea unui HD prezentata de companiile producatoare (cea pe care o vedem în ofertele de vinzare) este diferita de capacitatea raportata de sistemul de operare, pentru că toti producatorii considera că 1 MB = 1.000.000 bytes, cînd de fapt echivalenta corecta este 1 MB = 1.048.576 bytes. Sistemul de operare raporteaza deci în mod corect o capacitate ceva mai mică a HD, indiferent de numele producatorului acestuia.
Hardiscul se conecteaza la restul sistemului cu ajutorul unui cablu care se fixeaza cu un capat într-o priza (conector) de pe HDD și cu celalalt capat într-o priza (conector) de pe placa de bază. Pentru marea majoritate a hardiscurilor aflate în sistemele actuale transferul de date între HDD și sistem se realizeaza în conformitate cu un standard numit "Parallel ATA" (Advanced Technology Attachment), scris de obicei doar ATA. Există mai multe versiuni ale acestui standard create de-a lungul timpului, numite ATA-33, ATA-66, ATA-100 și ATA-133, fiecare versiune reprezentind o îmbunătățire (uneori considerabila) a versiunii precedente.
Hardiscurile cele mai moderne folosesc standardul "Serial ATA" (scris prescurtat SATA) în locul standardului ATA. Standardul SATA este compatibil cu standardul ATA, lucru care permite folosirea în același calculator atît a hardiscurilor SATA cît și a celor ATA. Pentru a putea folosi un hardisc SATA trebuie să avem o PB care să detina un controler SATA integrat în cipsetul (SouthBridge) plăcii de bază sau aflat pe un cip separat.
Standardul SATA aduce unele îmbunătățiri față de standardul ATA, dintre care merita mentionate posibilitatea unei cresteri importante a ratei de transfer a datelor între HDD și sistem, ca și o pastrare mai bună a integritatii datelor pe timpul transferului lor. Din punctul de vedere al instalarii HDD apare posibilitatea de "instalare la cald" ("hot plugging"), ceea ce inseamna că un HDD poate fi instalat și apoi utilizat fără a opri sistemul, lucru extrem de convenabil atunci cînd lucram cu HDD externe, folosite de exemplu pentru a transfera cantitati mari de date între două calculatoare. Un alt avantaj adus de SATA este conectarea HDD la PB prin intermediul unui cablu cilindric de diametru redus și cu o lungime de pînă la 1 m, cablu care permite o mai bună circulatie a aerului în carcasa comparativ cu cablul de tip panglica folosit anterior. În sfirsit, odata cu aparitia standardului SATA a disparut necesitatea configurarii hardiscurilor ca "stapin" (master) sau "sclav" (slave), pentru că în conformitate cu noul standard fiecare HDD este configurat automat exclusiv ca "stapin", ceea ce îi permite să funcționeze la parametrii maximi.
Hardiscurile folosite în servere folosesc de obicei standardul SCSI ("Small Computer System Inteface"), care permite atasarea la sistem a opt dispozitive (hardiscuri, unitati optice de stocare, scanere, etc.), spre deosebire de standardul ATA care permite atasarea a doar patru dispozitive (hardiscuri și unitati optice de stocare). Standardul SCSI permite o rata de transfer de date considerabil mai mare decît cea oferita de standardul "Parallel ATA" (cu care de altfel nu este compatibil) și de aceea HDD care folosesc acest standard sînt utilizate în servere chiar dacă prețul lor este mult mai ridicat comparativ cu al HDD obișnuite. Standardul SAS ("Serial Attached SCSI") va inlocui standardul SCSI și va avea printre alte avantaje și pe acela că va fi compatibil cu standardul SATA.
|
| |
| |
| |
BluePink 