Memoria Ram - Generalităţi
Memoria RAM ("Random Access Memory" - memorie cu acces aleator) este memoria rapidă folosită de componentele calculatorului pentru stocarea temporara de date. Datele sînt scrise, sterse și iarasi scrise rezultind un ciclu de scriere-stergere determinat de necesitatile programelor care ruleaza într-un anumit moment. Memoria RAM reprezintă memoria volatila a calculatorului pentru că datele stocate de ea sînt pierdute în momentul intreruperii alimentarii cu curent electric. Acest lucru nu este un dezavantaj pentru că funcția memoriei RAM este aceea de a stoca datele care sînt necesare funcționarii calculatorului într-un anumit moment și nu aceea de a stoca date pe perioade lungi de timp.
Memoria RAM se prezinta ca o placuta mică ("modul") pe care se afla mai multe cipuri de memorie, placuta care se fixeaza într-un locas special (slot de memorie). Cu cît avem mai multă memorie RAM, cu atît calculatorul nostru este mai rapid. Pe placa de bază se gasesc de obicei trei sloturi pentru memoria RAM, în fiecare putind să instalam o placuta. Acestea au capacitati diferite incepind cu 128 MB și terminind cu 1 GB. Cele mai folosite sînt modulele ("placutele") cu capacitatea de 128 MB, 256 MB și 512 MB.
Memoria RAM folosită în prezent cel mai mult este cea de tip DDR SDRAM ("double data rate SDRAM"), care poate fi instalata atît pe PB pentru procesoare INTEL cît și pe PB pentru procesoare AMD. Ea este de mai multe tipuri în funcție de viteza de transfer a datelor între magistrala principală și cipurile de memorie. Astfel, există de exemplu module de memorie PC 1600 (contin cipuri DDR200), PC 2100 (DDR266), PC 2700 (DDR333) și PC 3200 (DDR400), unde numarul de după DDR indica frecvența la care funcționează cipurile de memorie, iar numarul care intra în componenta numelui modulelor indica latimea de banda ("bandwidth") în MHz. O placă de bază suporta de obicei toate tipurile de memorie DDR dar este recomandat să cumpărăm memorie cît mai rapidă, pentru că sistemul să funcționeze la performanța maxima. Alte prescurtari folosite pentru desemnarea modulelor de memorie de tip "double data rate SDRAM" sînt DDRAM sau DDR.
Incepind cu anul 2004 au fost introduse pe piata si module de memorie conforme cu standardul DDR2 SDRAM. Acesta are citeva avantaje fata de vechiul standard, printre care cele mai notabile sint latimea de banda crescuta (ceea ce ii permite sa transfere mai multe date pe unitatea de timp) si un consum mai redus de energie electrica (ceea ce are ca efect secundar si o temperatura mai scazuta). Totusi noul standard are un mare dezavantaj si anume faptul ca modulele de memorie DDR2 au o latenta sensibil crescuta fata de cele mai performante module de tip DDR (DDR400). Modulele de memorie DDR2 sint denumite dupa frecventa cipurilor de memorie, si anume DDR2-400, DDR2-533, etc. Ele sint recomandate pentru sistemele bazate pe procesoarele Pentium 4, bineinteles daca avem o PB cu cipset modern (de ex. i915, i925, etc.) care este compatibil cu acest tip de memorie. Modulele de memorie DDR2 sint asemanatoare ca forma si structura cu cele DDR dar din punct de vedere al functionalitatii ele sint incompatibile cu sloturile DDR de pe placa de baza. Ca urmare, pentru a le putea folosi trebuie sa avem o PB cu sloturi speciale pentru modulele DDR2. Unele PB au atit sloturi DDR cit si DDR2, dar trebuie sa ne hotarim care tip de memorie il vom folosi pentru ca nu este posibil sa folosim module de ambele tipuri.
Un alt tip de memorie prezenta în calculatoarele moderne este cea de tip RDRAM (memorie Rambus) care este mai rapidă decît cea DDR însă este și de aproape două ori mai scumpă. Acest tip de memorie poate fi instalat doar pe PB pentru procesoarele INTEL construite special pentru a funcționa cu acest tip de memorie. Memoria RDRAM este din ce in ce mai putin folosita.
|
| |
| |
| |
BluePink 