Procesorul - Generalităţi
Procesorul este piesa cea mai importantă a unui calculator (cea care face "calculele") și este alcătuit dintr-o multitudine de microcircuite integrate, care sunt compuse la rândul lor din tranzistori, rezistori (rezistențe), capacitori (condensatori) și diode. Toate aceste componente servesc la alcătuirea unor circuite care formează porti logice (logic gates) ce stau la baza principiului de funcționare a microprocesorului.
Procesorul se mai numește și CPU (Central Processing Unit). Puterea unui procesor este dată de de frecvența de funcționare ("viteza cu care face calculele"), de arhitectura sa interna si de cantitatea de memorie de pe pastila procesorului. Frecvența de funcționare este denumită de obicei "frecvență de ceas" ("clock frequency") sau "frecvență de tact" si este măsurată în MegaHertzi (MHz) sau GigaHertzi (GHz). Arhitectura procesorului se refera in principal la tipul de microcircuite si dispunerea lor în cadrul nucleului (nucleelor) acestuia. Memoria existentă pe pastila procesorului se numeste memorie "cache" de nivel 1, 2 sau 3, scrisă prescurtat de obicei L1, L2, L3. Memoria cache ("cache" = depozit) de pe pastila procesorului este o memorie rapidă folosită exclusiv de procesor, care în acest fel își scade dependența față de memoria sistemului (memoria RAM) și devine mai rapid în executarea instrucțiunilor sale. Memoria cache servește la stocarea datelor accesate frecvent de procesor și are o importanță deosebită în aplicațiile (jocurile pe calculator, etc.) care utilizează frecvent aceleași seturi de date. Frecvența de funcționare ("viteza") a unui procesor este dată de produsul dintre frecvența ("viteza") magistralei principale de date ("Front Side Bus - FSB") și factorul de multiplicare a acesteia ("multiplier"). De exemplu un procesor cu frecvența de funcționare ("clock frequency") de 1467 MHz are o frecvență a magistralei principale de date de 133 MHz și un factor de multiplicare de 11.
In mod clasic procesoarele pentru calculatoarele personale au o arhitectura bazata pe un singur nucleu si lucreaza cu instructiuni pe 32 de biti. Cresterea de performanta a noilor generatii de procesoare se bazeaza pe marirea frecventei de tact, a magistralei principale (FSB) si a cantitatii de memorie cache, procese posibile intre altele si prin imbunatatirea procesului de fabricare. Dar in anul 2004 a devenit evident ca aceste proceduri de crestere a performantei isi atinsesera limita fizica si nu puteau fi impinse mai departe. Ca urmare atit AMD cit si INTEL au inceput sa caute modalitati noi prin care sa reuseasca sa scoata in continuare generatii de procesoare cit mai performante. S-a preconizat deci pe de o parte construirea unor procesoare care sa utilizeze instructiuni pe 64 de biti, iar pe de alta parte construirea unor procesoare care sa inglobeze mai multe nuclee. Procesoarele pe 64 de biti au fost lansate de AMD in anul 2003 si de INTEL in anul 2005, iar procesoarele cu doua nuclee ("dual-core" - binucleate) ale celor doi producatori si-au facut si ele aparitia in 2005. Procesoarele binucleate sint indicate pentru cei care lucreaza in mod curent cu aplicatii ce suporta modul multifir (multithread), adica editarea audio-video, codarea audio-video, prelucrarea de grafica 3D (modelare, randare, etc.) si proiectarea asistata de calculator (CAD). Liniile de procesoare clasice nu au fost inca abandonate, insa este posibil ca in citiva ani ele sa cedeze locul aproape in totalitate procesoarelor cu mai multe nuclee si care folosesc instructiuni pe 64 de biti.
Există mai mulți fabricanți de procesoare dar cei mai importanți sînt INTEL și AMD. Aceste companii au o oferta împărțită în trei categorii :
1) Procesoare foarte puternice. Sînt destinate împătimiților de jocuri de ultimă generație sau celor care au nevoie de cît mai multă performanță pentru aplicațiile (animații 3D și editare audio-video profesională, etc.) pe care le folosesc și nu se uită la suma de bani pe care trebuie să o cheltuiască. In această categorie AMD propune procesoarele Athlon 64 X2 (binucleat) si Athlon 64 FX, iar Intel procesoarele Pentium Extreme Edition (9xx si 8xx) si Pentium 4 Extreme Edition.
2) Procesoare puternice. Sînt destinate utilizatorilor care folosesc calculatorul atît pentru jocuri de ultimă generație cît și pentru aplicații comune (prelucrare de text, internet, editare audio-video, etc.). In această categorie AMD propune procesoarele Athlon 64, iar Intel procesoarele Pentium D (binucleat), Pentium 4 6xx si Pentium 4 5xx.
3) Procesoare cu performanțe medii. Sînt destinate utilizatorilor care folosesc calculatorul în special pentru aplicații mai puțin intensive (aplicații de birotica, internet, vizionare de filme, ascultare de muzica, etc.). Aceste procesoare pot fi folosite și pentru jocurile de ultimă generație însă doar dacă sînt făcute anumite modificări în setările jocurilor (scăderea rezoluției și a detaliilor grafice) care să permită rularea lor la un nivel acceptabil. Din această categorie fac parte procesoarele Sempron produse de AMD și procesoarele Celeron produse de Intel.
3) Procesoare cu performanțe obișnuite (scăzute). Sînt destinate utilizatorilor care folosesc calculatorul exclusiv pentru aplicații puțin intensive (aplicații de birotică, internet, vizionare de filme, ascultare de muzică, etc.). Din această categorie fac parte procesoarele VIA C3 produse de VIA. Aceste procesoare au avantajul că nu consumă multă energie electrică și că degajă foarte puțină căldură, ceea ce le face să poată fi folosite în special în calculatoarele portabile mai puțin performante destinate celor care doresc să plăteasca un preț scăzut pentru aceste dispozitive.
|
| |
| |
| |
